M-am întors la Untold și la bloggind, și tare bună zi mi-am ales pentru această revenire, ziua în care mi-am amintit că muzica e despre a aduce oamenii împreună și că scena nu e doar despre cine are mai multe lasere.
Highlight-urile primei zile pentru mine au fost Sting, care are ani de mainstage cam de două ori cât am eu de viață și Alexandra Căpitănescu, care-i vreo două luni mai mică decât mine, dar s-a apucat serios de adunat ani de mainstage…
Abordări diferite, una despre costume, vizualuri, energie și loop-uri electronice care au rămas în mintea tuturor după Eurovision, cealaltă despre simplitate, cu muzică făcută când piesele aveau voie să fie mai lungi de trei minute și ecranele led erau departe de gândurile oamenilor.
Sting, la aproape 75 de ani ar putea lejer să ne dea multuro lecții de bass, canto sau calisthenics, dar nu știu dacă se poate preda cum să ții un stadion întreg atent la tine, de la părinți cu lacrimi în ochi în timp ce s-au teleportat în tinerețe, la copii ascultând piese pe care nici măcar nu știau că le știu, și cu siguranță nu se așteptau să le audă live vreodată, toate astea cu doar trei oameni ale căror chipuri n-au fost iertate de trecerea timpului și cu instrumente care-și arată și ele elegant vârsta, fără să o lase totuși să se și audă. Doar trei piese cu track-uri sesizbile pe fundal, doar vizualuri rupte din videoclipurile lansate mult înainte de YouTube, și totuși o lecție de istorie și de muzică trăită alături de zeci de mii de oameni.
Alexandra abia descoperă marile scene, dar le descoperă conștiincios, cu un show în care cu siguranță s-au investit multe ore de producție și repetiții, un show care reușește să acopere prin energie și spectacol faptul că toată trupa are adunat experiența lui Sting, un show care reușește să adune oamenii împreună, fix în oglindă, cu tineri care se regăsesc în energia și dorința noului val de rock, și părinți curioși de “copilul bun” pe care l-au văzut la televizor.
La final, două momente superbe, din motive diferite, cu energii diferite, dar care ne amintesc despre puterea muzicii de a uni generații și viziuni diferite, și despre eforturile Untold de a aduce opțiuni pentru toată lumea.
Ziua mea de festival a continuat tot printr-un parkour de la fresh la nostalgie, cu James Hype pe care l-am văzut pentru prima dată și mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam și cu câteva side-quest-uri la Retro Stage, unde am fost content creator, barman și chiar performer (surpriză și pentru mine) pentru prietenii de la Emo Reunion.
Atât, ne auzim cu ziua 2.
